se apropie ziua ta cu pasi de inger si emotiile ma imbraca in straie de sarbatoare! caci ziua ta e cea mai frumoasa sarbatoare,in care si ingerii ciocnesc un pahar de vin in cinstea ta! nu as putea sa-ti doresc ceva anume. ce ar putea sa doreasca un muritor Zeului sau? pot doar sa te asigur ca exist pentru fiecare celula din tine si n-as ezita o clipa sa ma descompun toata pentru a te reintregi pe tine!
mi-e greu sa ma gandesc la urari,in fata unui munte de sentimente, pe care il reprezinti tu. un munte, din care curge un rau sacru, direct in venele mele, coagulandu-se instant si formandu-se o scara rulanta de la Pamant pana la Cer,pe care urcam amandoi,atunci cand stam imbratisati.
iar bancile pe care ne asezam devin file de poveste,pe care le umplem cu declaratii de dragostea sau amprente patimase. la fel ca urmele pasilor pe care ii facem tinandu-ne de mana si care se impregneaza pe veci in solul imbatranit de ani, primind bucuros o mostra din tineretea noastra efemera ca timp,eterna prin legamantul noastru!
e tarziu si intunericul s-a suprapus melancolic peste absenta ta. scriu despre tine si stau ghemuita in fata calculatorului,caci corpul meu se intinde doar atunci cand esti tu langa el. si tot ce fac e sa-mi privesc sanii indoliati,ce plang neincetat dupa atingerea ta.
caci fara tine sunt o balerina fara degete si fara forme!
iulie 7, 2010 at 10:06 pm
dadaism frantuzesc 
Lasă un răspuns