49

E aproape 4 dimineata, intr-o camera de camin, in care 3 suflete respira deja vise psihanaliste….A fi treaz printre 3 adormite e ca si cum m-as simti un trandafir intre 3 buruiene. Glumesc. Rectificam. E ca si cum m-as simti Luceafar intre alte 3 stele. Glumesc. E ca si cum…m-as simti incompleta. Si asta pentru ca cele 3 suflete sunt intruchiparea a 3 femei frumoase, bolnave, narcisiste, ironice , disperate si defecte! Dar cum altfel sunt oamenii daca nu asa cum se prezinta si ele? In spatele fiecaruia dintre noi se ascunde un basm pe cat de mirific, pe atat de infricosator. Viata nu e compusa, ci o compunem noi. Oameni, sentimente, clipe, fapte, regrete, iertari, cautari, greseli, fericiri, examene. E sesiune prin urmare si e panica. De fapt e sesiune si e traire! Oameni care simt, oameni care colaboreaza, oameni care se autodepasesc si rezista nopti bune fara sa doarma, oameni care viseaza dincolo de cursuri la o nunta perfecta sau la vizionarea serialului preferat, oameni care lupta impotriva abandonului stiintei si se mai alinta cu energizat, oameni care amana pana se contopesc trupeste cu cartile, oameni care aspira, spera, se roaga si asteapta. Examene.  Studenti. Oameni. Oameni examinati dealtfel zilnic de imprevizibilul vietii. Unde fiecare isi asteapta subiectele timorat, in speranta ca va face fata fiecarei situatii noi la care este expus. Oamenii devin cel mai adesea restantieri, pentru a-si  promite apoi ca data viitoare vor fi mai buni si vor cauta sa se revanseze fata de sine si ceilalti. Caci ce examen poate fi mai greu decat examenul vietii?

E deja 4 dimineata si ma asteapta examenele, fara ca si eu sa le astept. Dar teama mea fata de ele e mult micsorata de faptul ca sunt inconjurata de oameni. De suflete lor. De povestile lor. Oameni care isi traiesc tineretea si-si consuma efemeritatea in modul cel mai simplist si fascinant. Alaturi de alti oameni…

ora tarzie

sunt momente din alea cand socialul e cu totul exclus. cand contingenta e doar fugara. si pasul e paralizat in eternitatea pe care o strivesti intre buze. si lumea devine o oglinda a animalelor. si tu esti Creatorul sexului celui de langa tine. si viata alaturi se intinde preacum o guma. si doar respirand reusesti sa-ti faci un balon care se te protejeze. de musculite. de insecte. de cer. de melodii triste. sunt momente cand dorul e doar o perdea. spre dincolo de iubire. ce e dincolo? noi!

TIGARA

TIGARA…prietena cea mai credincioasa a fumatorului! ea…care e martora gandurilor tale, a intimitatilor, a ranchiunelor, a complexelor, a neputentei, a regretelor, a frustrarilor, ba chiar a revelatiior. tigara…duhovnic al eului din tine! tigara…moment meditativ, de autocunoastere. moment sacru, intrinsec, monarhal. cand profanul devine celest si viciu sacralizare. cand apasarea launtrica devine mai usoara o data cu eliberarea fumului. cand parca amarul vietii capata miros si culoare de albastru-cenusiu, fiind tangibil si zburator. tigara…prilej sa-ti scuturi revolta sufleteasca o data cu scrumul si sa o stingi o data cu chistocul. tigara…oglinda de cristal, atunci cand te regasesti pe tine, in tine, dezarmat si nud, desteptat poate de zgomotul brichetei.  tigara…eliberarea spiritului, prizonier al cotidianul nebulos, acaparant. tigara…orgasm al mintii si zbor cast, primavaratic, al gandurilor spre vazduhuri atat de ospitaliere si calde pentru pacatosul din tine.

desert masculin

peste noapte s-au colorat strugurii. movul le-a dizvirginat inocenta verzuie, infasurandu-i intr-un exotism carnos, mistic, ezoteric si inopinat (precoce).  poate ca influenta lunii e de vina!  care presara de sus, imparateste, senzualitate. strugurii…simbol al vestmintelor femeiesti. de-ar fi sa-i gusti acum,orbit de aparenta stralucitoare a nuantei,  i-ai scuipa in a doua secunda, scarbit de acreala camuflata in tesutul amagitor.

oh! voi barbati naivi! de cate ori n-ati gustat din struguri necopti?

doliu

mi-am urinat neputinta in closetul viitorului, renuntand aristocrat la iubire. timpul imi urzica sentimentele si moliile infrangerii imi mananca venele. cu toate astea,  soarele imi incalzeste trupul neinsufletit la fel de natural, ca si cum nimicul si totul s-ar confunda. s-ar poseda. s-ar intregi.  sunt aceiasi femeie de ieri, putin mai femeie azi. corpul meu luceste a resemnare si pielea imi miroase a crini trecuti. dragostea a imbatranit, sadind samanta nudului launtric.  goliciunea mea e plina azi. de dor! de dor de maine!

bordel

azi sunt vulgara! azi vreau sa secret sperma sentimentelor. sa ma afund lacoma in gemete. sa-mi las pielea libera, sa respire murdar. si mintea sa vocifereze beata ineptii pornografice. azi timpul ma loveste paroxist peste fiecare parte tainuita a trupul meu fraged ca laptele proaspat muls. azi m-as fute pentru toti mortii!

                        august 21, 2010 at 7:21 pm

40 de grade

e cald afara si intrebarile din mine clocotesc a raze de soare. aerul e domol, dar venele mele palpita vulcanic. sunt om si limitele mele se dilata. ratiunea devine vers alb. gandul sacadeaza puncte de suspensie. albul virgin se confunda in alb medical.  timpul…timpul genereaza stimuli nervosi. linistea perturba linistea. glasul devine o orchestra stridenta. sunetele interioare ma inrudesc cu animalele. degetele valseaza muzica plumbului. impotenta ma cauta in buzunare. buzele murmura o rugaciune molestata. sunt ultimele zile de vara, iar eu traiesc o suferinta fierbinte, demna de canicula deafara. e AUGUST, ce pizda ma-sii?

                                    august 21, 2010 at 7:07 pm

monolog sezonier

-am fost afara si batea vantul. a cazut chiar si o frunza aramie. vine toamna!

-vine toamna…

-dar eu am uitat cum sa ma comport, cum sa fiu toamna!

-ei cum; iti scoti hainele odihnite din dulap si le pui pe tine. si gata…

-dar ele nu ma mai caracterizeaza! acum sunt alta…starile mele sufletesti  nu pot imbraca trecutul!

-… iti cumperi altele. linisteste-te…

-nu merge. mie doar rochiile si fustele imi cunosc secretele. doar ele imi sustin misterul. si tot ele imi protejeaza inocenta! dar toamna…toamna nu le mai pot purta!

-iti raman pantofii…

-desigur. dar e ca si cum ar exista doar picioarele din corpul meu.

-cel putin te vor duce unde vrei…

-si unde pot sa vreau toamna??! toamna…e batrana! toamna…ma indoiesc de tineretea mea!

-toamna e doar melancolica. toamna lui toparceanu, toamna lui alecsandri…

-toamna lui bacovia!

-credeam ca ai trecut de criza simbolista…

-pentru ca a trecut toamna! dar se intoarce…

-o sa treaca din nou…

-dar e un trecator periculos! cu mii de amintiri care o sa mi le aduca vanturile ei! mereu ma rascolesc! mereu ma imprastie in mii de colturi lautrice! mereu e rece!

-e doar un anotimp al vietii…ce vine cu un tramvai gol, in tine, si pleaca plin…

-si iar ma fura de sentimente!

-nu te fura, atat timp cat impartasesti…cat daruiesti…

-toamnei? toamnei!! ii pot darui doar rochiile mele! atat!

-…si lacrimi!

                            august 19, 2010 at 1:14 pm

derapaj

nimic nu poate scuza conditia mea de om. oricat de inalta ar fi credinta mea  si oricat de sus mi s-ar parea ca pot zbura, e deajuns o aschie sa ma intepe si sa privesc in jos. pamantul imi dezechilibreaza spiritul. incat mie imi aluneca disperat picioarele, desi tu ma tii inca de mana…

            iulie 18, 2010 at 7:50 pm

LA MULTI ANI, anticipat…

se apropie ziua ta cu pasi de inger si emotiile ma imbraca in straie de sarbatoare! caci ziua ta e cea mai frumoasa sarbatoare,in care si ingerii ciocnesc un pahar de vin in cinstea ta! nu as putea sa-ti doresc ceva anume.  ce ar putea sa doreasca un muritor Zeului sau? pot doar sa te asigur ca exist pentru fiecare celula din tine si n-as ezita o clipa sa ma descompun toata pentru a te reintregi pe tine!

mi-e greu sa ma gandesc la urari,in fata unui munte de sentimente, pe care il reprezinti tu. un munte, din care curge un rau sacru, direct in venele mele, coagulandu-se instant si formandu-se o scara rulanta de la Pamant pana la Cer,pe care urcam amandoi,atunci cand stam imbratisati.

iar bancile pe care ne asezam devin file de poveste,pe care le umplem cu declaratii de dragostea sau amprente patimase. la fel ca urmele pasilor pe care ii facem tinandu-ne de mana si care se impregneaza pe veci in solul imbatranit de ani, primind bucuros o mostra din tineretea noastra efemera ca timp,eterna prin legamantul noastru!

e tarziu si intunericul s-a suprapus melancolic peste absenta ta. scriu despre tine si stau ghemuita in fata calculatorului,caci corpul meu se intinde doar atunci cand esti tu langa el. si tot ce fac e sa-mi privesc sanii indoliati,ce plang neincetat dupa atingerea ta.

caci fara tine sunt o balerina fara  degete si fara forme!

            iulie 7, 2010 at 10:06 pm