umed…totul e umed….trupul,asudat de absenta ta infinita si irevocabila….sufletul,strapuns de propriile lacrimi….chiar si vremea de afara,parca te plange! pendulez intre un dor insetat si flamand si apatie partiala! totusi,ambele stari dor….bizar,nu? mi-e frig! mi-e rece! vate un vant aspru in mine! si curge un rau al deziluziilor! inca mai percep mesajul fluturilor! asta inseamna ca inca nu i-a inecat raul! ah,mi s-a spus ca nu traiesc decat o zi,doua! ce mincinosi! ai mei au aproape 4 ani! macar daca m-ar mai purta uneori in zbor! dar…asta se intampla doar cand iti simt buzele….si de cate ori s-a intamplat asta? ca sa nu mai intreb de cand…..in restul timpului,ma zgarie! greu de crezut,asa-i? poate ca fluturii mei au antenele ascutite! altfel,ce explicatie as putea da cand inima-mi sangereaza ori de cate ori isi fac cunoscuta prezenta? umed….chiar si gandurile-mi sunt umede! frivole! daca ti-as marturisi ca uneori,cand vreau sa ma reculec/sa uit de lume,ma gandesc la tine(mai pur sau mai impur) , m-ai numi oportunista? si iarasi ai sa-mi zici “te contrazici de una singura” da…stiu….gandul la tine numai reculegere n-ar putea fi,daca se finalizeaza cu zbucium,venin si dor,dor,dor….! insa…si eu ti-am mai spus ca dragostea este singurul teritoriu in care contrariile nu se resping,ci se atrag,se completeaza! umed….de ce e totul asa umed? cred ca si sentimentele au un iz fluid/lichid,nu doar trupul….pacat ca nu au si proprietatea de a se scurge…
septembrie 20, 2008 at 3:47 pm
dadaism frantuzesc 
Lasă un răspuns