sacru

mi-e foarte dor de cimitirul de acasa!!! acolo unde zapada e calda si crucile zambitoare. acolo unde baby cantata de iris rasuna chiar si in urechile infundate ale mortilor. acolo unde vinul topeste regretele. iar ele se scurg dadaist si fragmentar,ascunzandu-se adanc,jenate de efemeritatea lor,in zapada orbitoare. si acolo unde sufletul se zbate demential sa iasa din gat,sa faca ingeri in zapada. doar acolo….unde fulgii de nea danseaza valsul lui,expus cu o fidelitate molesitoare si anticipativa. in cimitirul unde fumul de tigara iese tainuit si zboara catre promisiuni ale nemarginitului. si unde poeziile cad vara din volum,transformadu-se in crini infloriti si parfumati de trecutul vicios al poetilor. iar toamna,toamna cimitirul devine de o veselie aproape zgomotoasa si pentru trecatori. frunzele cazute imbraca oamenii neinsufletiti in mantii multicolore si calduroase. iar agitatia imortalitatii plutitoare se datoreaza baladelor pe care i le pun bunicii sa le asculte. si toti necunoscutii uitati se aduna in jurul meu,inganand fiecare nota in parte. un cimitir concert! un cimitir cenaclu! un cimitir acasa!

                    decembrie 1, 2009 at 4:49 pm