nu stiu ce ma frapeaza mai mult! inocenta sau anostitatea momentului…dincolo de linistea imaginilor adulate, e furtuna. si astept sa vina o noua clipa,in care copilaria sa se intrupeze cu intelepciunea. se intampla des,dar niciodata indeajuns de mult! de o perioada mi-a amoritit orice incertitudine. oricat de mult mi-ar placea sa tip,orizontul poate fi intimidat doar prin tacere. respir convulsiv printre ganduri pe tocuri uriase! si chiar daca au rani,varfurile mintii nu obosesc niciodata sa se ridice impunator. utopismul are gust de lamaie.dar lamaia e fructul meu preferat!
ianuarie 5, 2010 at 8:51 pm
dadaism frantuzesc 
Lasă un răspuns