doliu

mi-am urinat neputinta in closetul viitorului, renuntand aristocrat la iubire. timpul imi urzica sentimentele si moliile infrangerii imi mananca venele. cu toate astea,  soarele imi incalzeste trupul neinsufletit la fel de natural, ca si cum nimicul si totul s-ar confunda. s-ar poseda. s-ar intregi.  sunt aceiasi femeie de ieri, putin mai femeie azi. corpul meu luceste a resemnare si pielea imi miroase a crini trecuti. dragostea a imbatranit, sadind samanta nudului launtric.  goliciunea mea e plina azi. de dor! de dor de maine!