daca as incerca sa-ti scriu povestea,m-as pierde in blasfemie. evident ca norocul tau se afla dincolo de rasarit,iar eu ma aflu aici doar pentru a te ajuta sa zbori catre el. pentru tine sunt doar o strofa dintr-o poezie infinta. sunt inceputul. care te indruma si-ti da curaj. sa vezi mai departe. mai aproape de departarea noastra. pe noi,iubirea ne jeneaza. o sfidam indirect prin indiferenta. un soi de initiativa empirica indreptata spre desertul shaherezadei. poveste noastra e mereu alta,desi toate cele o mie si una au continuitate. sfarsitul insa nu-l poate estima nimeni. si nu-l poate gasi nimeni. deschidem ochii dimineata nerabdatori sa punem mana pe condei,pentru a ne scrie finalul,dar uitam ca ne-am pierde in blasfemie. ne ramane doar sa renuntam,imortalizand clipa!
stiu…taci!
martie 2, 2010 at 12:54 am
Lasă un răspuns