Ca o metresa a noptii, stau obraznic pe genunchii intunericului instelat. Fumez calma dintr-o tigara complice, asteptandu-mi amantul care nu va veni. Desi mi-am pus tocurile pe care le-a sarutat candva. Tocuri in care picioarele-mi stralucesc de dorinta latenta. Buzele se usuca simbolist, rosul lor devenind apus de destin. Inca un fum si iubirea de azi se va stinge o data cu chistocul. Nu te-ngrijora. Maine o sa-mi iau un alt pachet.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
dadaism frantuzesc 
Suferinta ne sensibilizeaza,suferinta ne intareste;asteptarea ne invata rabdarea…dar acolo undeva ceasul ticaie a timp…cat trebuie sa astept?
Personal am asteptat 3 ani si putin…dar disperarea era aproape si credinta ca nu exista nimic care sa merite,ca nu exista nimeni…timp din pacate nu poti cumpara,tigari…
multumesc mult! e foarte frumos sa stiu ca cineva ma intelege…apreciez mult comentariile tale.